Boala inflamatorie pelvină (BIP), denumită şi anexistă, este un termen general pentru infecţia şi inflamatia organelor reproducătoare superioare la femei (stratul superficial al uterului, ovarele, trompele uterine sau ovarelor – acestea din urmă formează o cavitate infectată, un abces). Inflamaţia este adesea, dar nu întotdeauna, o complicaţie a unei boli cu transmitere sexuală (BTS) pentru că odată ce colul uterin a fost infectat cu o bacterie oarecare devine mai simplu ca alte bacterii prezente deja în vagin (fie ele benefice sau nu) să pătrundă în uter şi trompele uterine şi să le infecteze. Cele mai frecvente cauze de boală inflamatorie pelvină sînt clamidioza şi gonoreea. Anexita se mai poate dezvolta şi ca urmare a vaginitei bacteriene (scădere la nivelul vaginului a micro-organismelor benefice şi o creştere a numărului de micro-organisme care fac rău), care nu face parte din BTS. Femeile cărora li s-a inserat un dispozitiv intrauterin în scop anti-concepţional au un risc mai mare de a face o boala inflamatorie pelvină în prima lună după introducerea acestuia, în special daca există vaginită bacteriană sau o infecţie deja prezentă.

În anumite situaţie infecţia se poate răspîndi la nivelul altor organe din interiorul abdomenului prin sistemul limfatic sau de la capetele terminale ale trompelor uterine, iar atunci poate să apară în interiorul abdomenului sub forma unui abces sau a unei inflamaţii a stratului ce căptuşeşte interiorul abdomenului (peritonita pelvină) sau în jurul ficatului (perihepatica).

Simptomele bolii inflamatorii pelvine

Boala inflamatorie pelvina poate fi acută atunci cînd are un debut brusc (de obicei este mai severă) sau cronică, atunci cînd este o infecţie de mică intensitate, ce poate provoca dureri usoare şi uneori dureri lombare.

Simptomele anexistei acută sînt: durere intensă, adică crampe, şi sensibilitate în partea inferioară a abdomenului, febră (de obicei peste 38 de grade Celsius) şi secreţie vaginală abundentă de culoare galbenă, maronie sau verzuie.

Boala inflamatorie pelvină cronică are următoarele simptome:

  • dureri uşoare recurente în partea inferioară a abdomenului, descrise ca constante şi iritante, uneori însoţite de dureri lombare sau neregularităţi ale ciclului menstrual
  • dureri la contactul sexual
  • secreţie vaginală abundentă de culoare galbenă, maronie sau verzuie, cu miros urît
  • sterilitate

Durerile se pot accentua în timpul mişcărilor intestinale, a actului sexual sau al urinării (micţiunii), pot fi însoţite de senzaţie de presiune la nivelul pelvisului şi de durere în regiunea dorsală inferioară (care poate iradia spre picioare).

Unele femei nu prezintă nici un fel de simptome, descoperă că au avut infecţia de-abia atunci cînd încearcă să rămînă gravide şi află că sînt sterile. Desi majoritatea femeilor se vindecă complet cu tratament făcut la timp, unele bolnave fac complicaţii serioase după ce vindecă. Statisticile spun că peste 100 de mii de femei devin infertile din cauza acestei boli anual. Acest lucru se datorează cicatricilor care apar pe trompele uterine (infertilitate tubară).

Diagnosticarea bolii inflamatorii pelvine

Nu există un test unic care să poată detecta această boală. Ea este diagnosticata printr-o combinaţie a analizei istoricului medical a persoanei respective, a simptomelor existente, a examenului fizic şi a rezultatelor de laborator. După ce se obţin informaţiile din anamneza (istoricul medical), examenul fizic iniţial include examenul pelvin, deşi este dificil de examinat interiorul cavităţii abdominale sau trompele uterine pentru a verifica existenţa unei infecţii.

În cadrul examenelor de laborator şi imagistice se fac teste pentru excluderea existenţei unei sarcini tubare, pentru identificarea infecţiilor (gen clamidiozagonoreea şi vaginita bacteriană), pentru excluderea altor afecţiuni gen apendicită.

Se recomandă efectuarea promptă a unui examen ginecologic de fiecare dată cînd se observă apariţia unor simptome de infecţie pelvină sau a durerilor pelvine, dar şi în cazul BTS asociate cu anexita.

Tratamentul bolii inflamatorii pelvine - generalităţi

Se recomandă aplicarea promptă de ingrijiri medicale, chiar şi atunci cînd sînt îndeplinite numai criteriile clinice minime de diagnostic al anorexistei. Aceasta înseamnă tratament cu antibiotice pe baza istoricului medical şi a examenului fizic, amînarea acestuia pentru cîteva zile poate creşte riscul de afectare a trompelor uterine şi infertilitate.

Tratamentul iniţial cu antibiotice durează două săptămîni, chiar dacă bolnava se simte bine – dacă se întrerupe boala poate reapărea. De asemenea pot fi utilizate medicamente din clasa anti-inflamatoare nonsteroidiene pentru îndepărtarea durerii şi a disconfortului.

Tratament de întreţinere nu este necesar dacă boala este vindecată prin tratamentul iniţial cu antibiotice. Cu toate acestea, este necesar un control regulat efectuat de medicul ginecolog pentru a evita infecţia pelvină recurentă. Episoadele de reinfectare cresc riscul de infertilitate tubară, durere pelvină cronică şi sarcina ectopică.