Clamidioza este o infecţie bacteriană cu Chlamydia Trachomatis, una dintre cele mai frecvente boli prin transmitere sexuală (BTS) din toată lumea. Chlamydia Trachomatis infectează aparatul urinar (uretra) la bărbaţi şi uretra, canalul cervial şi organele reproductive superioare la femei. În anumite situaţii bacteria asta poate infecta rectul, suprafaţa oculară şi pleopele. Infecţia se transmite prin contact sexual vaginal, anal sau oral cu un bolnav, dar o femeie gravidă poate transmite bacteria nou născutului în timpul naşterii: între 50% şi 70% dintre copii născuţi din mame bolnave sînt infectaţi astfel la nivelul rectului, vaginului, ochilor şi peretelui posterior al gîtului.

Factorii de risc pentru infectarea cu Chlamydia includ:

  • contact sexual neprotejat prin prezervativ folosit corect
  • parteneri sexuali multipli, inclusiv unul sau mai multi parteneri cu risc crescut (mai mult de un partener sexual infectat cu Chlamydia)
  • un sistem imunitar slăbit

Simptomele clamidiozei

Perioada de incubaţie (adică acea perioadă de timp dintre infectare şi apariţia simptomelor) poate varia de la cîteva zile pînă la cîteva luni. Deşi majoritatea celor infectaţi nu prezintă simptome, atunci cînd apar acestea debutează de obicei după 1-3 săptămîni de la contactul sexual infectant.

Simptomele infecţiei la femei includ: usturimi sau dureri la urinat (disurie) şi urină tulbure, sîngerări menstruale neregulate (dismenoree) şi sîngerări vaginale anormale, dureri abdominale joase, febră şi oboseală, conjuctivită. Simptomele infecţiei  la bărbaţi includ usturimi sau dureri la urinat (disurie) sau senzaţie neplacută în timpul urinatului, respectiv urină tulbure, secreţii apoase sau vîscoase la nivelul penisului şi cruste pe capul acestuia, sensibilitate crescută a scrotului şi anusului, conjunctivită.

Clamidioza nu afectează pe termen lung organismul dacă este tratată cu antibiotice înaintea apariţiei complicaţiilor, dar lăsată netratată poate produce multiple complicaţii în special femeilor, cum ar fi boala inflamatorie pelviană.

Diagnosticarea clamidiozei

Pentru o diagonisticare rapidă şi eficientă a clamidiozei se recomandă screening-ul anual al tuturor adolescenţilor şi femeilor pînă la vîrsta de 25 de ani, dar şi al femeile peste 25 de ani, respectiv gravidelor cu comportament sexuale la risc. Acest lucru înseamnă minim un test urinar pentru Chlamydia Trachomatis (atunci cînd este disponibil) sau chiar un examen genital sau pelvian corect. Se recomandă retestarea după jumătate de la terminarea tratamentului pentru a depista eventuala reinfecţie.

Tratamentul clamidiozei

Infecţia cu Chlamydia Trachomatis poate fi vindecată cu ajutorul antibioticelor, dar o clamidioză tratată nu oferă nici un fel de protecţie faţă de o nouă reinfectare. O nouă expunere la bacterie determină o nouă infecţie (mai ales dacă partenerul sau partenerii sexuali nu sînt trataţi concomitent cu bolnavul), chiar dacă tocmai te-ai vindecat de aşa ceva. De aceea este foarte importantă evitarea contactelor sexuale cel puţin o săptămînă după încheierea tratamentului.

Tratamentul se recomandă persoanelor testate pozitiv pentru Chlamydia Trachomatis, partenerilor sexuali din ultimele două luni ai bolnavilor, chiar dacă aceştia sînt asimptomatici, dar şi nou născuţilor din mame infectate în momentul naşterii.

Antibioticele trebuie adminstrate exact conform prescripţiei medicale, numai în acest fel infecţia poate fi vindecată. Antibioticele folosite de obicei sînt azitromicina, amoxicilina, eritromicina, doxiciclina, ofloxacina, levofloxacina – ultimele 3 fiind excluse în cazul femeilor gravide.