Herpesul este o boală cutanată acută provocată de un virus din familia Herpesviridae: herpex simplex virus (hsv) sau Herpesvirus hominis (hvh). Boala este caracterizată printr-o erupţie de vezicule mici, transparente, adesea grupate pe un fond roşiatic şi inconjurate de o areolă roşie.

Există mai multe tipuri: herpes gestationis, întîlnit la la femeia gravidă, Herpes Simplex, care se manifestă prin apariţia de vezicule purulente grupate pe piele, de obicei în zona gurii (subtipul 1 sau HSV-1) sau la nivelul organelor genitale (herpex progenitalis sau subtipul 2 sau HSV-2), uneori însoţite de febră, herpes zoster, cunoscut şi ca zona zoster, herpes zoster oftalmic care cu afectează nervul oftalmic.

Herpes Simplex 2 (HSV-2) este asociat cu infecţiile organelor genitale (herpesul genital), cu toate că ambele subtipuri pot să afecteze atît zona gurii cît şi cea genitală. Infecţia cu HSV-2 se face de obicei prin contact sexual neprotejat cu o persoană infectată care are leziuni ulcerative, dar poate fi transmisă şi prin sexul oral sau anal, şi este de o importanţă deosebită din cauza naturii asimptomatice a infecţiei şi posibilitatea de transmitere chiar şi prin intermediul unor indivizi care nu prezintă nici un fel de simptome. Herpesul genital poate fi transmis nou născutului la naştere, la trecerea acestuia prin canalul pelvian, de la mama care are infecţie activă.

Herpesul genital este una dintre cele mai frecvente boli cu transmitere sexuală şi apare mai frecvent la femei decît la bărbaţi.

Simptomele herpesului genital

Cele mai multe persoane infectate cu HSV-2 nu au simptome (sînt asimptomatice) sau au simptome minore. Apariţia leziunilor herpetice are următoarea succesiune:

  • pielea din jurul sau de pe organul genital se inflamează
  • pielea poate fi caldă, dureroasă sau poate fi pruriginoasă (senzaţie puternică de mîncărime, apare necesitatea de a te scărpina)
  • apar vezicule pe organele genitale sau în jurul acestora (uneori întinzîndu-se chiar şi pe fese)
  • veziculele se sparg, fac crustă după care se vindecă

În completarea acestora, la prima infecţie pot apărea şi alte simptome: ganglioni măriţi de volum şi febră, cefalee (dureri de cap), dureri musculare şi usturime la urinat (disurie). Această primă apariţie în organismul uman se poate întinde pe o perioadă de mai multe săptămîni pentru ca după aceea virusul să se refugieze în sistemul nervos unde rămîne inactiv pînă cînd este reactivat. În majoritatea cazurilor episoadele ulterioare în care virusul devine activ sînt mai puţin severe (dureroase) şi mai scurte decît primul episod, apărînd la distanţe de săptămîni sau luni una de cealaltă. Numărul lor are tendinţa să scadă după un număr oarecare de ani, dar virusul rămîne în organism – nu există vindecare pentru herpes folosind tehnologia curentă.

Factorii declanşatori variază de la o persoană la alta, dar cei mai frecvenţi sînt stresul (inamicul public numărul 1 al civilizaţiei moderne), bolile, intervenţiile chirurgicale, dieta, menstruaţia şi contactul sexual energic.

Diagnosticul herpesului genital

Este stabilit de medicul specialist după o inspecţie vizuală a zonei genitale atunci cînd leziunea este tipică sau prin prelevarea unei probe din leziunea respectivă atunci cînd este atipică, iar examenul vizual nu este concludent. În unele situaţii medicul specialist examinează cervixul la femei şi uretra la bărbaţi pentru descoperirea unor eventuale leziuni interne.

Infecţia cu virusul Herpes Simplex este dificil de diagnosticat în perioada de inactivitate, cînd nu există nici un fel de leziune, iar analizele sangvine pentru depistarea virusurilor HSV-1 şi HSV-2 pot fi de ajutor, deşi rezultatele nu sînt întotdeauna precise.

Tratamentul herpesului genital

Nu există nici un tratament care să elimine infecţia cu virusul Herpes Simplex 2, dar medicii pot recomanda medicamente antivirale care pot grăbi vindecarea leziunilor, în timp ce medicamentele impotriva durerilor (procurate cu sau fără prescripţie medicală) pot fi eficiente în ceea ce priveşte disconfortul sau durerea produse de leziuni.