Metodele anticoncepţionale eficiente sunt de mai multe feluri: sterilet, prezervative, diverse tipuri de spray-uri care se administrează local (pe penis sau vulvă), anticoncepţionale bazate pe hormoni sexuali.

O metodă anticoncepţională mai puţin eficientă, dar des folosită este coitus interruptus. Metoda calendarului (acte sexuale în săptămînile înainte şi după ciclu, în perioada infertilă a femeii) este destul de des folosită. Dintre cele permanente vrem să amintim legarea trompelor uterine (la femei) şi vasectomia (la bărbaţi).

Trebuie să vă atragem atenţia că fiecare persoană reacţionează în felul lui unic şi personal. Astfel, unii bărbaţi simt efecte negative la folosirea prezervativelor pe care alţii le suportă fără probleme. În anumite situaţii, rare, sistemul reproducător al bărbaţilor se reface, făcând vasectomia inutilă (deşi în mod normal este o metodă contraceptivă permanentă). Unele femei au ovulaţia (eliberarea ovulelor din ovare) aiurea, nu au un ciclu stabil, ceea ce face metoda calendarului ineficientă.

Iar pilulele anticoncepţionale funcţionează de multe ori ca o sabie cu două tăişuri: pe de o parte protejează femeia de sarcina nedorită, dar produce efecte secundare prin acţiunea altor organe, ceea ce poate pune uneori în pericol viaţa.

Contraceptivele orale combinate sunt preparate din estrogen şi progesteron sintetic cu eficacitate crescută în prevenirea sarcinii, iar efectul contraceptiv este datorat inhibării ovulaţiei. De asemenea modifică învelişul intern al uterului (endometrul), făcând implantarea ovulului fecundat (atunci când se întâmplă) puţin probabilă, îngroaşă mucusul de la nivelul colului uterin îngreunând trecerea spermatozoizilor în cavitatea uterina şi trompele uterine.

Contraceptivele monohormonale conţin un singur hormon, un progestagen, în cantităţi mai mici decât pilulele combinate. Ele nu conţin estrogen (hormonul sexua), iar efectul contraceptiv este datorat îngroşării mucusului cervical îngreunând trecerea spermatozoizilor în cavitatea uterină si trompele uterine. La aproximativ jumătate din ciclurile menstruale contraceptivele monohormonale inhibă ovulaţia.

Mai jos este o listă cu câteva reacţii negative care au fost asociate cu terapia cu estrogen si/sau progestogen (hormonii seuxali) care afectează alte organe decât cele dorite:

  • sâni: sensibilitate, durere, mărire a sânilor, secreţie.
  • aparatul genito-urinar: sângerare intermenstruală, anumite infecţii vaginale, amenoree post-medicatie, modificări ale secreţiei cervicale, creşterea dimensiunii fibromului uterin, agravarea endometriozei.
  • sistemul nervos central (creierul): produc cefalee (dureri de cap), migrene, modificări ale stării psihice.
  • aparatul gastro-intestinal: produc greaţa, voma, colelitiaza, icter colestatic.
  • pielea: produc cloasma, eritem, urticarie.
  • ochi: produc disconfort al corneei atunci când se folosesc lentile de contact.
  • sistemul cardio-vascular: produc tromboza şi creşterea tensiunii.
  • contacte sexuale dureroase, orgasme diminuate în intensitate (sau chiar dispariţia completă), scăderea libidoului

În cazurile grave s-au remarcat infacturi cardiace şi hemoragii cerebrale asociate cu folosirea anticoncepţionalelor pe bază de hormoni.