Hepatita virală B este una dintre cele mai cunoscute şi mai răspîndite boli cu transmitere sexuală, fiind cauzată de infecţia cu virusul hepatitic B (VHB). Aceasta reprezintă o problema de sănătate publică, hepatita acută şi cronică cu virus B fiind o cauză majoră de mortalitate în întreaga lume.

Cînd vorbim de hepatită ne gîndim la inflamaţia ficatului care poate produce (în funcţie de caz) formarea de ţesut cicatriceal (cicatrici) în ficat, disfuncţie sau ciroză hepatice, cancer hepatic (hepatocarcicom) sau chiar decesul. Există mai multe cauze ale hepatitelor, cauzate nu doar de alcool, dar şi de mai multe tipuri de virusuri hepatice (A, B, C, D şi E), poate fi cauzată medicamente sau de tulburările mecanismelor imunitare (autoimună).

Hepatita B reprezintă inflamaţia hepatică determinată de virusul hepatic B (care aparţine familiei Hepadnaviridae), această infecţie produce distrugerea progresivă a ficatului. Atunci cînd virusul B este prezent mai mult de 6 luni infecţia poartă denumirea de hepatită cronică B.

Locaţia principală a virusului hepatic B este ficatul, unde se multiplică, dar el este prezent în sîngele persoanei infectate şi alte lichide secretate de acesta, cum ar fi sperma şi secreţiile vaginal. De aceea există mai multe căi de transmitere a acestuia de la o persoană la alta:

  • sexuală – contact sexual neprotejat
  • percutană - transfuzii de sînge, utilizarea seringilor şi acelor contaminate, diverse acţiuni ale stomatologului, manichiuristă, pedichiuristă, piercing (manevre sîngerînde) care duce la contact de fluide corporale
  • peritanală – de la mama infectată la nou născut

În toate ţările dezvoltate sîngele donat este testat pentru detectarea anumitor virusuri, printre care şi virusul hepatitic B, dar asta nu s-a întîmplat în trecut atunci cînd transfuzia era o metodă destul de frecventă de infectare. De asemenea, în prezent toţi nou născuţii sînt vaccinaţi pentru a preveni infecţia cu virusul hepatitic B la naştere şi apoi în primul an de viaţă. Acest lucru se face pentru că mulţi dintre copiii infectaţi cu acest virus au de obicei afecţiuni hepatice pe termen lungi.

Simptome hepatitei acute B (primoinfecţia)

Printre ele se regăsesc:

  • decolorarea scaunului (fecalelor)
  • icter: îngălbenirea pielii sau a scleroticelor (partea albă a ochilor) şi/sau colorarea în maro sau portocaliu a urinii. Acest lucru se datorează depunerii în piele sau ochi a depozitelor de substanţe hrănitoare din ficat sau a eliminării acestora prin urină.
  • oboseală inexplicabilă care persistă vreme de săptămîni sau luni de zile
  • dureri abdominale
  • simptome asemănătoare gripei cum ar fi febră, lipsa poftei de mîncare, greaţă şi vărsături

Deşi 30% dintre bolnavi sînt complet asimptomatici (nu prezintă simptome), atunci cînd acestea apar se întîmplă după o perioadă de incubaţie de 1-6 luni de la expunerea la virus.

Simptomele hepatitei cronice B

Sînt similare hepatitei acute, dar oboseala este mai severă şi pot apărea în plus confuzia sau dezorientarea.

Diagnosticarea hepatitei virale B

Atunci cînd există suspiciunea hepatitei virale B (după analiza simptomelor, fie ele concludente sau nu)  se face o examinare fizică completă şi o serie de analize sanguine pentru verificarea stării ficatului şi a funcţiilor acestuia. Hepatita B este confirmată de analizele sanguine care pun în evidenţă prezenţa virusului în sînge. Biopsia hepatică se face în cazul hepatitei cronice pentru a arăta severitatea bolii.

Tratamentul hepatitei virale B

Atunci cînd persoana expusă la virus se prezintă la medic imediat după eveniment (după actul sexual, transfuzie sau folosirea acelor infectate) i se face vaccinul antihepatitic B într-o doză suficient de mare ca să stimuleze organismul să lupte împotriva infecţie. După ce infecţia s-a instalat (hepatita acută B) se recomandă repausul la pat pentru a grăbi refacerea ficatului (în cazul efortului intens primele resurse folosite sînt cele din ficat) şi vindecarea. De multe ori în aceste situaţii, atunci cînd boala este încă activă, se recomandă un tratament mai agresiv. În cazurile hepatitei cronice inactive se recomandă urmărirea atentă a acesteia, fără un tratament special.

Unii medici recomandă o dietă specială şi le sugerează pacienţilor să mănînce cît mai mult, în ciuda senzaţiei de greaţă pe care o simt. Sînt interzise consumul de băuturi alcoolice şi administrarea de acetaminofen (substanţa activă din paracetamol) pentru că pot afecta negativ ficatul. În completarea eventualei diete (sugerate de medic), înainte de luarea oricărui medicament, supliment alimentar sau vitaminic trebuie să consultaţi medicul specialist pentru că unele pot agrava evoluţia bolii.

În cele mai multe cazuri hepatita virala B acută este o infecţie limitată, iar bolnavii se vindecă în cîteva luni, dezvoltînd imunitate pentru tot restul vieţii (nu se mai îmbolnăvesc, deşi s-ar putea să aibă virusul în sînge, atunci cînd sînt reinfectaţi). Totuşi, un procent mic dintre bolnavii cu hepatita B acuta nu se vindecă şi devin purtători ai virusului hepatitic B care transmit boala chiar şi atunci cînd sînt asimptomatici. Unii dintre ei dezvoltă hepatita virală B cronică.

Related External Links