Menstruaţia este hemoragia uterină periodică care are loc incepînd de la pubertate pînă la menopauza. Prima menstruaţie poartă numele de menarhă.

Menstruaţia apare în absenţa sarcinii şi al anumitor afecţiuni genitale feminine ca rezultat al necrozei şi descuamării stratului intern al uterului. Acest strat creşte periodic pregătindu-se pentru o eventuala sarcină în urma stimulării hormonale. Dacă fecundaţia şi/sau nidatia nu se produc are loc o scădere rapidă a secreţiei de hormoni (estrogeni şi progesteron), ceea ce declanşează ischemia şi necroza stratului intern al uterului. Într-un final acesta se elimină din organism sub forma unei hemoragii.

De obicei sîngele menstrual este fluid, necoagulabil, dar în multe cazuri prezintă mici cheaguri din cauza unui defect de fibrinoliză la nivelul stratului intern al uterului. Sîngele menstrual este un amestec de sînge arterial cu sînge venos, conţinînd celule endometriale necrozate, hematii hemolizate, normale, uneori aglutinate, leucocite, celule vaginale descuamate, secreţii ale glandelor cervicale şi vulvare, dar şi produşi de degradare apăruţi sub acţiunea florei vaginale.

Durata medie a sîngerării menstruale este de 3-5 zile iar cantitatea de sînge pierdută în această perioadă variază între 5-100 ml, cu o medie de 25-35 ml. Ciclul menstrual este perioada de timp dintre prima zi a unei sîngerări menstruale şi ultima zi înaintea următoarei sîngerări menstruale. El variază fiziologic între 25-35 zile, în funcţie de persoană, cu medie de 28 de zile. Fiecare femeie normal fiziologic tinde să aibă propriul ritm constant (de obicei – pentru că există persoane la care acesta fluctuează, chiar şi dacă nu există condiţii de stres sau inaniţie) care prezintă modificări la începutul vieţii sexuale şi cu ocazia sarcinilor.

Studiile au stabilit că atunci cînd două (sau mai multe) femei petrec o perioadă mare de timp împreună există tendinţa ca ciclurile lor menstruale să se sincronizeze. De asemenea, este cunoscut faptul că în lipsa hranei (în cantităţi suficiente) pentru o perioadă lungă de timp (inaniţie) duce la încetarea menstrei, aceasta reluîndu-se odată cu hrănirea periodică.

La pubertate, în primii doi ani după instalarea menstruaţiei, datorita imaturităţii funcţionale a hipotalamusului (care controlează hormonii din sînge) activitatea ciclică a ovarelor, hipofizei şi receptorilor endometrului este incompletă. Acest lucru poate determina apariţia unor cicluri menstruale anovulatorii (fără ovulaţie) care pot fi mai lungi de 35 de zile.

În premenopauză ovarele devin din ce în ce mai putin sensibile la stimularea hormonala, menstruatia instalandu-se la intervale mai mici de 28 de zile, ciclurile fiind mai frecvent anovulatorii.