Problema infertilităţii nu este deloc nouă, ea a fost pus de foarte multe ori în ultimele milenii. S-au căutat diverse metode (mai mult sau mai puţin empirice pentru rezolvarea ei), dar cred că nici unul dintre vracii din vechime îşi imagina că există anticorpi care atacă spermatoizii producînd infertilitate la ambele sexe. Ar fi trebuit analize detaliate pe care cei din vechime nu erau în stare nici măcar să şi le imagineze, cu atît mai mult să le pună în practică.

În medicina modernă existenţa acestor anticorpi specifici a fost bănuită de ceva timp, iar  studii sistematice au demonstrat proprietăţile imunogene ale celulelor seminale prin evidenţierea producţiei de izo-anticorpilor la femei sau autoanticorpi la bărbaţi. Recent s-a concluzionat că atît bărbaţii cît şi femeile sînt capabili să producă anticorpi împotriva spermatozoizilor umani, deşi cauzele apariţiei lor nu au fost încă complet elucidate.

Se ştie că o mică parte dintre femeile cu infertilitate şi avort spontan recurent prezinta anticorpi impotriva spermatozoizilor. Mecanismul prin care femeile ajung să dezvolte în serul lor izo-anticorpi este mai puţin cunoscut, dar s-a afirmat că infecţiile virale sau bacteriene nespecifice ar induce anticorpi care ar reacţiona incrucişat cu antigenele spermatozoizilor. Recent, a fost luată în considerare posibilitatea existenţei unui proces autoimun asociat cu apariţia anticorpilor anti-spermatozoizi.

În mod surprinzător şi bărbaţii pot prezenta anticorpi antispermă, în special după vasectomie, leziuni sau infecţii testiculare.

Această condiţie de reacţie imunologică alterată poate afecta major fertilitatea, iar anticorpii anti spermatozoizi sînt recunoscuţi ca un factor semnificativ în inducerea infertilităţii prin mecanism imunologic. Acest tip de anticorpi se pot găsi într-un procent de 30% la pacienţii cu infertilitate de cauza neprecizată.

Anticorpii anti spermatozoizi sînt molecule proteice din familia imunoglobulinelor ce au tropism pentru o anumită parte a spermatozoidului. Iar în momentul ataşării în zona specifică pot să interfereze cu activitatea spermei în diferite moduri: imobilizarea spermatozoizilor, aglutinarea lor, limitarea capacităţii acestora de a traversa mucusul cervical sau împiedicarea de a penetra ovulul.